corneliu31 Bucuresti DECEMBRIE 2014***
***Noutati , Articole speciale pentru tineriI generatiei ***2014-2015 *** .... DECEMBRIE 2014...
Lista Forumurilor Pe Tematici
corneliu31 Bucuresti DECEMBRIE 2014*** | Lista de useri | Reguli | Inregistrare | Login

POZE CORNELIU31 BUCURESTI DECEMBRIE 2014***

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Profil vio69
Femeie
24 ani
Botosani
cauta Barbat
24 - 47 ani
corneliu31 Bucuresti DECEMBRIE 2014*** / DEVOTIONAL TINERET 2014 / Devoționale pentru sufletul tau 2021 luna 06    
Autor
Mesaj Pagini:  1 2
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
de Carolyn Sutton- 9 iun

Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! (Proverbele 1:8)

Numele ei este Edda. Înseamnă „nobilă”, „cu scopuri curate” și „poezie”. Este un nume folosit în țările în care se vorbește italiană, germană, norvegiană sau poloneză. Acum, la nouăzeci de ani, aspectul ei s-a mai schimbat, nu mai este frumoasa italiancă pe care mi-o amintesc, dar nu este nimic pe lume mai dulce ca Mama, Mami sau, simplu, Ma. Ce binecuvântare să o am încă pe mama în viață până acum – să merg în vizită acasă la ea, să gătim împreună, să depănăm amintiri, să călătorim și să construim încă amintiri împreună. Dar cum ar fi dacă mama nu ar mai fi? Cum aș face față acestei pierderi? Tată ceresc, Te rog, ține-o pe mama până la revenirea Ta! Mami m-a învățat să fiu organizată și să cultiv valoarea curățeniei, a detaliilor, a muncii sârguincioase, a gătitului și gospodăritului. Tot ea m-a învățat să mă bucur de parfumuri, de muzică, de artă și în special de marii tenori italieni pe care îi ascultăm mereu. Cred că Dumnezeu ne-a dat mame pentru ca ele să ne învețe cum să fim soții – iubitoare, blânde, grijulii și altruiste. Iar această strălucită moștenire o dăm mai departe generațiilor viitoare.

Există un vechi poem: „Mâna care ne leagănă la culcare/Este mâna care conduce lumea.” (William Ross Wallace, „What Rules the World”, 1865.) Ce Dumnezeu minunat avem! El ne-a dat mame care ne-au legănat și ne-au înzestrat pentru viață. Mamele trăiesc pentru a ne hrăni și a ne susține și încuraja în asemănarea cu Hristos. Ele dau totul ca noi să creștem bine și sunt alături de noi pentru a face din lumea aceasta un loc mai bun de trăit și, în același timp, pentru a ne pregăti ca să trăim veșnic în lumea aceea mai bună.

Mama mea este încă foarte activă și toți o iubesc. Caracterul ei puternic și dispoziția ei fermă au reprezentat lecții valoroase în viața mea. Dumnezeu este ca o mamă; ne invită să ne adăpostim sub aripile Sale puternice, ca o cloșcă ce-și acoperă puii sub aripi, pentru a-i proteja de pericole (vezi Matei 23:37). Oh, cât îmi iubesc mama și cât Îl iubesc pe Dumnezeu care mi-a dat-o pe Mama! Nu există bucurie mai mare decât să faci parte din familia lui Dumnezeu.

Fie ca toți să fim gata să-L întâmpinăm pe Isus pe nori și să trăim cu el în cer, ca o mare familie, pentru veșnicie

de carolyn sutton- 9 fiule, tău şi nu mamei tale! 1:8)numele ei este edda. „cu scopuri

26.4KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
și răbdare, a învățat-o pe Helen să scrie și să citească în alfabetul Braille, iar mai târziu să vorbească. Anne Sullivan, învățătoarea lui Helen, înțelegea ce înseamnă frustrarea generată de lupta cu o infirmitate, ea însăși fiind aproape oarbă. Cu timpul, Anne Sullivan s-a atașat foarte mult de Helen, iar între cele două s-a legat o prietenie pe viață. Sensibilizată de empatia învățătoarei sale, Helen s-a hotărât să-și pună viața în slujba orbilor și a surzilor. Reușind, ce-i drept cu mari eforturi, să facă față propriei infirmități, ea a putut manifesta empatie și compasiune față de cei aflați în situații similare. În anul 1915 a fost înființată asociația nonprofit Helen Keller International, care continuă să funcționeze în douăzeci de țări din Africa și Asia, cu scopul de a preveni orbirea și de a reduce malnutriția.

Helen Keller avea nevoie să revină la viață din întunericul care îi cuprinsese sufletul și mintea în copilărie. Ea a înțeles că lumea este cuprinsă de suferință și că scopul fiecăruia este de a-l mângâia pe cel neajutorat. Cei care au trecut de la moarte la viață nu-și manifestă afecțiunea doar într-un cerc restrâns de cunoștințe, ci își extind iubirea către toți oamenii. Astfel, ei dovedesc că au părăsit lumea morții și sunt gata să accepte Împărăția vieții veșnice. Anne Sullivan a contribuit la schimbarea traiectoriei lui Helen, iar Helen, la rândul ei, a susținut oameni din întreaga lume.

Provocare:
Trăiește în armonie cu principiile lui Dumnezeu, manifestând empatie față de aproapele tău până la cel mai înalt nivel – iubirea! Iubirea înseamnă Isus Hristos. Iubirea înseamnă viață.

Rebeca Jercău

și a pe helen să scrie și să în alfabetul braille, iar mai târziu să anne

68.3KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. 1 Timotei 1:15

E cunoscută atmosfera de război având ca subiect Israelul. Războiul de Șase Zile a fost un conflict armat între Israel și alianța formată din statele arabe: Egipt, Iordania și Siria. Acest război s-a desfășurat între 5 și 10 iunie 1967. În urma victoriei militare asupra coaliției arabe, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. Războiul de Șase Zile a fost cel de-al treilea conflict armat arabo-israelian.

Un rol extrem de important în câștigarea războiului l-a avut generalul Moshe Dayan, cel care, la întoarcerea israeliților în Ierusalim, a declarat cu jurământ: „Ne-am întors ca să nu mai plecăm niciodată.” Aceasta este decizia fermă a tuturor evreilor de atunci și până astăzi.

Acest război putea fi evitat, iar temele de negociere și acuzațiile din zilele noastre ar putea să nu mai existe. Conducătorii de atunci ai Israelului au sperat că puterile mondiale ale momentului vor interveni și vor modera rezolvarea abuzului făcut de armata aliată arabă atunci când a blocat calea de acces spre teritoriul israelit dinspre mare. În lipsa unor semne de ajutor, armata încă nerecunoscutului nou stat Israel s-a mobilizat și a rezolvat problema cu toate resursele proprii.

S-a comentat ulterior cu privire la lipsa de promptitudine și de implicare a statelor care puteau preveni o acțiune sângeroasă și la limită.

Din păcate, nu doar în zona politicii globale au loc astfel de ezitări și atitudini indiferente, fals neutre. Se întâmplă aceste lucruri în familii. Se petrec de asemenea în sfera socială, dar și în cercul bisericii, al credinței.

Sunt semnale și strigăte de ajutor pe care le auzim, dar preferăm să adoptăm poziția struțului.

De gândit astăzi:
Când vei auzi un strigăt de ajutor, când vei vedea un abuz petrecându-se lângă tine, nu trece nepăsător și nu lăsa pe cineva să facă greșeli din disperare fără să cauți o modalitate de a te implica sau de a găsi pe cineva în măsură să acorde ajutor.


Articolul precedent
Mama
Articolul următor
„Senzorul” înțelepciunii

Daniel Chirileanu
Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm.

hristos isus a venit în lume ca să pe cei dintre care cel dintâi sunt eu. 1 timotei 1:15e

82.4KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, să le înțeleagă! Căci căile Domnului sînt drepte; și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele. (Osea 14:9)

Un filozof spunea că sunt două tipuri de oameni: oameni proști care se cred înțelepți și oameni înțelepți care se cred proști. Eu cred, din punct de vedere creștin, că mai este o a treia categorie de oameni: cei care recunosc că sunt creați după „chipul lui Dumnezeu”( Gen 1,26 ). Aceștia nu iubesc prostia și nici nu exagerează inteligența.

Despre ei este vorba astăzi. Dacă citești aceste rânduri, faci parte din categoria celor care caută pe Dumnezeu. Ei au un avantaj imens. Apropierea de Dumnezeu oferă înțelepciunii un fel de senzor: Duhul Sfânt.

La mașina mea am niște senzori pe bara din spate. Atunci când o parchez, dacă mă apropii de un obstacol, senzorii transmit semnale sonore. În acest mod, mașina este ocrotită de eventualele coliziuni sau loviri nedorite. În același mod, Duhul Sfânt este pus la dispoziția ta. Poți folosi înțelepciunea în mod sigur. Duhul Sfânt este senzorul dat de Dumnezeu, pentru ca pe drumul vieții să eviți accidentele. 
Osea te invită să iei seama la aceste lucruri. Dacă ai parte de o dimineață frumoasă și plină de oportunități, pune în mâna lui Dumnezeu mintea ta. El îți poate activa. prin Duhul sfânt, senzorul înțelepciunii. Astfel poți păși liniștit și plin de încredere pe cărările drepte. Biruința îți va fi asigurată.

Doru Parascineț, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord

cine este să ia seama la aceste lucruri! cine este priceput, să le căci căile

84.2KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Devoționale.ro
Devotional familie
Steagurile negre
de Julian Melgosa și Laura Fidanza- 9 iunie 202139

Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. – Efeseni 3:17-19

Iquique este un oraş-port foarte important din nordul statului Chile şi este supranumit „Ţinutul campionilor”. În prezent, turismul este în expansiune aici, datorită plajelor frumoase şi a zonei comerciale fără taxe din apropierea portului. Acest oraş s-a născut în vremea exploatării salpetrului, un nitrat natural folosit ca îngrăşământ în agricultură şi în industria explozibililor şi a dinamitei. În secolul al XIX-lea – datorită boomului industriei salpetrului -, oraşul s-a dezvoltat foarte mult. Apoi producţia de salpetru sintetic de la sfârşitul Primului Război Mondial a dus la colapsul economic al zonei. Criza a fost atât de pronunţată încât, la 21 mai 1957, oraşul s-a umplut de steaguri negre, în semn de doliu pentru nivelul de trai al populaţiei.

Erau ocazii când se gătea la comun în cartier, pentru a uşura mai bine foamea cronică. În acea perioadă a sosit în oraş un cuplu tânăr care vindea cărţi creştine.

– Cum vă trece prin cap să vindeţi cărţi când aici nu avem nici ce mânca? au întrebat oamenii.

Cu câteva zile mai devreme, un tânăr renunţase la aceeaşi ocupaţie, din cauza amplorii dificultăţilor economice. Dar răspunsul soţilor a fost copleşitor:

– Dacă un singur suflet îl va primi pe Dumnezeu prin lucrarea noastră, a meritat efortul de a veni până aici.

Un singur suflet merită efortul asumării riscurilor. Un singur suflet merită toată durerea. Îţi dai seama cât valorează slujirea? Care este factorul motivator care îţi dă curajul să continui lucrarea? Isus, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evrei 12:2). Pentru un singur suflet, dragă cititorule, pentru tine, Isus a ales să îndure crucea. Pentru bucuria care îi era pusă înainte, chiar şi numai ca să te vadă pe tine mântuit, a făcut ca suferinţa Lui să merite.

În „Ţinutul campionilor”, socrul meu (L), Râul Labra, împreună cu soţia lui, a devenit un campion al vânzărilor în America de Sud, în 1960. Doar câteva luni au fost suficiente să le aducă speranţă miilor de oameni, întrucât „nu era nimeni care să nu fie interesat”.

Cei care primesc dragostea lui Dumnezeu vor să o facă cunoscută altora, în ciuda obstacolelor. În unitate cu Hristos, ei vor fi făcuţi în stare să-L slujească într-o cruciadă incredibilă, care să-i arate lumii „lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” iubirii lui Dumnezeu


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
O zi buna tuturor vizitatorilor mei ... Anul acesta proiectul forum Corneliu 22 ani care

L am inceput cândva dar nu l am mai continuat sper că acum in vara lui

2021 sa continui acest forum frumos creștin cu de toate pentru voi toți


God bless You

*****
Admin Corneliu Beniamin Unteșu iunie 2021
*******

o zi buna tuturor mei ... anul acesta proiectul forum corneliu 22 ani care l am inceput cândva dar

84.2KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Devoționale.ro
Devoțional zilnic
Regele tuturor
de Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!- 10 iunie 202122

„Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.” (1 Petru 3:8)

Ascultă ediția audio aici.

Într-o zi, în spital s-a produs o mare vânzoleală. Venise în vizită regina Maria. A mers din salon în salon, iar al nostru a fost ultimul. Trecea pe la fiecare pat, vorbind cu fiecare rănit în parte. După un sistem al ei, avea în mâna stângă o hârtie cât o carte poștală pe care notase detalii despre fiecare – dacă era căsătorit, dacă soția sa era în Moldova sau în Muntenia sau dacă avea copii. Rămâneau toți uimiți că le știa numele și uneori avea și vești de la familiile lor” (Dan Dimăncescu, „Proba de foc. O țară și un ofițer își dau majoratul pe frontul românesc al Primului Război Mondial”, în National Geographic, decembrie 2008, p. 56).

Umanitatea reginei s-a evidențiat și mai mult în contrast cu ororile războiului. Ea obișnuia să viziteze aproape în fiecare zi spitalele de campanie, oferindu-le bolnavilor mângâiere, uneori fructe, ceai, bomboane sau chiar flori, devenind astfel un simbol al devotamentului și al milei. Prezența ei acolo și informațiile despre soldați pe care ea le nota cu deplină seriozitate reprezentau sursa de speranță pentru acești nefericiți care, din cauza agoniei, căutau alinare în orice încurajare și veste nouă. Interacțiunea reginei cu suferinzii își avea originea în capacitatea sa de a empatiza cu ei și în simțul datoriei față de țară.

Regina Maria a fost văzută ca un mesager ceresc venit să aline suferința provocată de război.

Cu mii de ani în urmă, oamenilor din toată lumea li s-a trimis un Rege care să le aline durerea fizică și sufletească prin adevăr, iubire, smerenie și empatie. El interacționează zilnic cu noi prin Cuvânt, rugăciune sau cânt, dar nu în ultimul rând prin oameni. O persoană smerită își atribuie o poziție umilă în comparație cu alții, îi prețuiește pe oameni mai mult decât pe sine și e gata să le ofere sprijinul său celorlalți. În fața lui Dumnezeu suntem egali, indiferent de rang, vârstă sau profesie.

Provocare:
Fii smerit și estompează bariera dintre egoul tău și ceilalți! Modelul Regelui Isus Hristos să fie certificatul tău de creștin autentic în relațiile cu cei din jur!

Rebeca Jercău
Conferința Oltenia

tuturorde rămâi 10 iunie toți să fiți cu gânduri, cu iubind ca (1 petru audio

74.5KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. (Isaia 41:10)

Pe 10 iunie 2017, soțul meu, care este predicator, era gata să plece la biserică; însă eu am început să mă simt foarte rău. I-am cerut să mă ducă la spital. De-abia puteam respira, deoarece nivelul oxigenului din sânge era scăzut. La spital mi s-au făcut controale, mi-au pus oxigen și apoi m-au trimis la Secția de terapie intensivă. Din cauza hipoxiei, au apărut și alte complicații.

Mi-am reamintit cuvintele lui Dumnezeu: Nu te teme, Marianne, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.

I-am spus Domnului: „Mă încred în Tine, Doamne! Cred în făgăduințele Tale. Sunt în mâinile Tale.”

A doua seară, doctorul mi-a spus: „Dacă nu vor fi alte complicații, mâine vei merge la salon.”

Eram înconjurată de tot felul de echipamente medicale și de fire, cum este aparatul de monitorizat bătăile inimii. Mai aveam un ac la mână prin care mi se administrau medicamente intravenos.

În dimineața următoare, asistenta mi-a spus: „Noaptea trecută v-ați luptat în somn. Ați strigat după soțul dumneavoastră să vă ducă la baie și el, bineînțeles, că nu a răspuns, pentru că nu era aici. Apoi s-a declanșat alarma de la patul dumneavoastră. Am alergat să văd ce este. Sângerați abundent. Dăduserăți la o parte cuvertura de pe pat și vă smulseserăți acul din braț. Atunci, v-am spus: «Doamnă Jurak, ce faceți? Puteați să vă răniți singură!» Dar dumneavoastră erați slăbită și somnoroasă, într-o baltă de sânge.”

Uitându-mă la asistentă, eram șocată. Apoi i-am spus: „Nu îmi amintesc ce am făcut. De obicei, mi-e teamă de ace. Cum am putut smulge acul din mână și să nu simt durerea?”

Cu totul de necrezut pentru mine! Dar îngerul păzitor era lângă patul meu și Îi mulțumesc lui Dumnezeu!

Lăudat să fie Domnul pentru protecția Lui!

Marianne Jurak

jiji

nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te uita cu căci eu sunt dumnezeul tău; eu te tot

78.9KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. – Galateni 6:10

Mary Ann Sieghart este o jurnalistă care a scris despre politică, probleme sociale şi viaţă în general pentru publicaţii britanice prestigioase, cum ar fi: The Times of London, The Financial Times, The Economist şi The Independent. Deşi capacităţile şi calificările ei erau evidente încă din tinereţe, câteodată, din cauza felului ei de a se purta, era considerată o persoană indiferentă şi neglijentă. De exemplu, era în stare să vorbească toată dimineaţa cu cineva pentru ca apoi să treacă pe lângă persoana respectivă fără măcar să o salute. Însă indiferenţa şi neglijenţa nu sunt trăsături negative ale personalităţii ei. Ea suferă de o boală a creierului numită „prozopagnozie”, care o împiedică să recunoască oamenii după faţă. Pentru a depăşi această situaţie şi a putea recunoaşte oamenii, Mary Ann şi-a conceput o serie de strategii, cum ar fi fixarea atenţiei asupra timbrului vocii sau a culorii ochilor, identificarea oricărei aluniţe, concentrându-se asupra ochelarilor, a frizurii sau a culorii părului pe care le au oamenii. Dincolo de ocupaţia ei şi de această afecţiune, Mary Ann s-a implicat în activitatea unei fundaţii dedicate educării oamenilor în domeniul economic, politic şi al ştiinţelor sociale. Pe această cale, ea şi-a manifestat profunda preocupare pentru dreptatea socială, punând în practică îndemnul „să facem bine tuturor, indiferent cine sunt oamenii”.

Nu este uşor să le facem bine altora fără să ne uităm cui îi este oferit ajutorul. De multe ori, conştient sau inconştient, oamenii încearcă să facă diferenţa dintre cei care „merită” ajutorul şi cei care nu îl merită şi folosesc metode să identifice cine, după părerea lor, are cea mai mare nevoie de ajutor. Faptul ignorat de cei mai mulţi este acela că boala egoismului sau a mândriei distorsionează percepţiile într-o mare măsură şi de multe ori îi ajutăm pe cei care ar putea să ne întoarcă ajutorul pe o cale sau alta.

Citatul biblic de astăzi ne încurajează să folosim orice ocazie de a le face bine altora, fără să facem distincţie în ce priveşte bogăţia, educaţia, influenţa sau puterea oamenilor. Iubirea lui Hristos poate reface viziunea pierdută în aşa fel încât să ne facă în stare să facem bine tuturor, şi mai ales fraţilor în credinţă. Ce părere ai de acest lucru? Este vreun bolnav prin vecini? Ai ocazia să-l ajuţi! Ai vreun prieten şomer? Aceasta este ocazia ta! Are cineva vreo urgenţă sau trece prin unele dificultăţi? Nu pierde asemenea ocazii favorabile de a oferi asistenţă voluntară!

cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales în – galateni 6:10mary ann

85.6KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, să le înțeleagă! Căci căile Domnului sînt drepte; și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele. (Osea 14:9)

Apar în viața noastră, indiferent de vârstă, momente în care avem nelămuriri, chiar și neînțelegeri, sau nu știm cum să rezolvăm anumite probleme etc. Acestea toate ne tulbură, ne împovărează și ne întristează.

În DEX, înțelepciunea este definită ca fiind capacitatea superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. Mă întreb: cum arată oamenii înțelepți și pricepuți?!

Cei drepți merg pe căile Domnului. Să merg la El? Hm… oare a mai mers cineva la El? A găsit alinare, ajutor și soluții la probleme? Biblia prezintă cum Avraam, tulburat pentru familia lui, se târguiește cu Dumnezeu pentru salvarea ei, și Dumnezeu nu este indiferent. Tot în Carte găsim și cum Iov, greu încercat, de la cel mai bogat, ajuns fără nimic, vine tot la El. În El găsim odihnă, alinare și rezolvare. Chiar și David, în păstorirea oilor, când se întâlnea adesea cu animale sălbatice, găsea rezolvarea tot la Dumnezeu. Sau în bătălia cu filistenii, încrederea lui în Dumnezeu l-a ajutat să-l învingă pe Goliat, și acestea sunt doar câteva exemple. Oameni înțelepți și pricepuți!

Adu îngrijorările și temerile tale la Acela care te cunoaște cel mai bine! Spune-i cum te simți. El poate să le ducă pe toate! Căile Lui sunt deja pregătite pentru tine și pentru mine! Domnul Iisus ne poate ajuta să rămânem puternici până la sfârșit, înțelepți și pricepuți la fiecare pas! O zi binecuvântată îți doresc!

Ingrid Dudaș, Ghid Asistent – Conferința Banat

cine este să ia seama la aceste lucruri! cine este priceput, să le căci căile

101.8KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți şi plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă. Psalmii 86:5

O expresie pe care o întâlnești prima dată în pauzele școlare la joaca dintre copii, apoi se aude în cercurile celor ce participă la diverse infracțiuni. Expresia este repetarea cifrei șase foarte repede și abia șoptit. Este vorba de un semnal codificat, care poate fi tradus în felul următor: atenție, părăsiți zona sau încetați ceea ce faceți și ascundeți-vă pentru că se apropie un om al legii. La auzirea acestui semnal, de regulă, dacă au timp, infractorii se fac nevăzuți; dacă timpul e foarte scurt, atunci se detașează de tot ce ar putea fi incriminator pentru ei la un eventual control.

Această expresie nu este întâlnită în gura cuiva care se ocupă cu lucruri pozitive, ci trădează aproape de fiecare dată o faptă cel puțin la limita răului, dacă nu în mod clar ilegală. Când hoții merg la furat, cineva, un om din echipă, rămâne într-o zonă de unde poate supraveghea și observa o eventuală apariție nedorită și dă semnalul; cel ce face acest lucru se cheamă că „stă de șase”. Lumea de azi este plină de oameni care vor să facă răul, dar nu doresc să-și asume consecințele. Există multe infracțiuni care se pot petrece accidental, neintenționat, din cauza unor conjuncturi nefericite. În mod sigur furtul nu intră în categoria relelor făcute accidental, ci e o acțiune programată, intenționată, din acest motiv este un rău cu atât mai grav. În unele țări mai radicale, furtul este pedepsit cu tăierea mâinii.

Este greu de crezut că cineva dintre noi nu a fost vreodată victima unui hoț. Cineva spunea despre hoți că sunt cei mai fără inimă dintre oameni.

Întrebarea este: De ce aleg oamenii să fure? Răspunsuri posibile: din egoism fără milă, din lene, din cauza unui caracter defect și, în foarte rare situații, din cauza unei nevoi de hrană sau de lucruri de strictă necesitate.

Atitudinea descrisă de „6! 6!” este una posibilă și în alte fapte de-ale omului. Dacă ar fi posibil, unii dintre oameni ar fi tentați să o folosească și pentru a se ascunde de Dumnezeu. Nu se știe dacă Adam, Eva, Cain, David au folosit acest cod al infractorilor, dar atitudinea a fost în această cheie.

De gândit astăzi:
Înaintea lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt descoperite. Ar fi inutilă preocuparea de a ascunde. Mai potrivită este atitudinea descrisă în cuvintele: „Ferice de cel ce nu-și ascunde fărădelegea!”

căci tu ești bun, doamne, gata să ierți şi plin de îndurare cu toți

69.5KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Invitația lui Isus din acest verset este universală, nu exclusivistă, bazată pe calificare. El îi cheamă pe toți. Portretul pe care evangheliștii I-l fac lui Isus este al unei persoane calde, accesibile, abordabile. El nu a gândit și nu a acționat niciodată în termeni de „noi” și „ei”, minimal și restrictiv. El S-a pierdut pe Sine în slujirea celorlalți, indiferent de vârstă, naționalitate, religie, sex sau statut social. Dacă un lepros, un copil sau un păgân se simțeau bine în prezența lui Isus și-L căutau, erau bine-veniți în compania Sa. Ei bine, dacă biserica e trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:27), nu crezi că ea ar trebui să arate și să se poarte ca Isus? În termeni practici, biserica e o comunitate care Îl are pe Hristos în centru, iar dacă Hristos este în centru, atunci biserica e o comunitate a închinătorilor, o comunitate slujitoare, o comunitate a părtășiei, o comunitate inclusivistă, nu exclusivistă, o comunitate a încurajării, a iertării și a vindecării. Dumnezeu face biserica, iar ea e chemată de El să fie distinctă, nu distantă.

Când Hristos este în centru, biserica încetează să fie un club social, un loc al competiției, o paradă a modei, o mișcare politică, un produs care să fie consumat, o oportunitate de a te plânge. Conform invitației, dacă simți nevoia de vindecare și refacere, atunci biserica e locul ideal pentru aceasta. Noi venim împreună pentru a-L cunoaște personal pe Isus, pentru a crește cu El și pentru a merge împreună cu El în misiune. Dacă astăzi te dezamăgește biserica, înțelege că ea are nevoie de oameni care își așază pe scaunele ei nu doar trupurile, ci și inima și mintea, persoane responsabile, oameni maturi unși cu Duhul Sfânt – are nevoie de tine.

Ce-ar fi să alegi ca, de astăzi înainte, să vii la biserică nu cu mentalitatea unuia care consumă, ci cu mentalitatea unuia care dorește să aibă o legătură cu ceilalți și cu Isus, a unuia care dorește să contribuie?

Doamne, îmi dau seama astăzi că e imposibil să cresc în izolare și că, dacă aleg să stau locului, mă lipsesc singur de binecuvântare. Fă-mă o parte a trupului Tău!

Provocare:
Vorbește cu pastorul tău despre cum te-ai putea implica mai bine în activitățile bisericii tale!

Dragoș Brașoveanu
Conferința Muntenia


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Ok

ok

77.7KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.” (1 Tesaloniceni 2:20)

Ascultă ediția audio aici.

Cea mai frumoasă întrebare din lume este: „Ce bine pot să fac aici și acum?” În familiile noastre, ne străduim în cursul săptămânii să oferim iubire până la sacrificiu, zâmbete și bucurii fiecărui membru al familiei. Când vine ziua sfântă de Sabat, ne bucurăm că putem merge să ascultăm liniștiți o predică înălțătoare la biserică. Dar oare acesta să fie singurul scop al participării noastre la serviciile divine din Sabat? Personal, cred că nu. La biserică nu doar ascultăm predici; noi înșine trebuie să fim o predică vie, practică, dând un adevărat test de caracter.

Cu dorința de a primi hrană spirituală vin și mame cu copii mai mici sau mai mari; vin și surori și frați în vârstă; vin și musafiri din alte comunități sau din afara bisericii. Iată, un copilaș plânge și tulbură liniștea. Un alt copil fuge prin adunare și distrage atenția ascultătorilor de la vorbitor. Ce fac? Arăt cu degetul spre el și schițez o privire încruntată și mustrătoare? Mai bine îi ofer o mică jucărie viu colorată sau o foaie de hârtie și un creion ca să deseneze ceva, amintindu-mi două lucruri: copiii și tinerii din biserică sunt și ai mei; cu propriii mei copii și nepoți cum m-aș purta sau cum aș dori să se poarte ceilalți membri ai bisericii?

Observ că, pe rândul din fața mea, un copil stă liniștit lângă tatăl lui pe toată durata predicii. Îl felicit, oferindu-i o făgăduință, spre încurajare? N-ar fi bine să fie pregătite de acasă făgăduințe pentru diferite situații inedite: binecuvântarea unui copilaș, a unui tânăr ca diacon sau prezbiter, botezul unei persoane care nu are pe nimeni în comunitate etc.?

Copiii și tinerii sunt comoara cea mai prețioasă prin care Cerul îmbogățește tezaurul vieții noastre, acasă și la biserică. Ca părinți fizici și spirituali, avem misiunea de a fi înaintea lor modele de dragoste autentică, pentru a-i ajuta să-și formeze un caracter care să poarte pecetea asemănării cu Dumnezeu. Simțind că sunt iubiți, ei să dorească să vină mereu la biserică și să devină stele strălucitoare în coroana Domnului Isus.

Doamne, ajută-mă să nu iubesc cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul!

Provocare:
Găsește o modalitate prin care să încurajezi un copil sau un tânăr din biserica ta chiar astăzi!

Magdalena Toma
Conferința Muntenia    

da, voi slava și bucuria (1 audio aici.cea mai întrebare din lume este: „ce bine pot să

75.9KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. (Isaia 41:10)

Te-ai aflat vreodată într-o dilemă, când problemele te bombardau din toate direcțiile, planuri îndelung gândite se năruiau, iar tu te simțeai copleșită? Astfel m-am simțit eu în această dimineață. Somnul m-a ocolit noaptea trecută și nu puteți ghici ce mi s-a întâmplat. În loc să duc problemele mele la picioarele Domnului în rugăciune, am început să mă îngrijorez. Poate știți din experiență că îngrijorarea nu rezolvă niciodată nimic, dar rugăciunea, da.

Sunt uimită de pacea și de asigurarea pe care le-am primit în timpul momentelor de devoțiune personală. Am simțit prezența lui Dumnezeu atunci când El mi-a vorbit printr-un mesaj primit prin e-mail: „Nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6,7).

Următorul text scripturistic era din 1 Petru 5:7: „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”. Apoi urma un alt verset: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8).

O, ce pace incredibilă a izvorât în inima mea! Citind mai departe, am fost încurajată să am încredere că Domnul poate face față problemelor mele.

Tatăl meu iubitor Și-a încheiat mesajul cu textul meu favorit din Scriptură: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11). Chibzuind la ceea ce mi se întâmpla, m-a cuprins un sentiment de teamă și am spus: „Doamne, Tu ai făcut asta pentru o păcătoasă ca mine? Mulțumesc!” Până la prânz, El mi-a răspuns și m-a asigurat că nu există nimic prea greu pentru El.

Dragă cititoare, ești copleșită de temeri? Te invit să nu te mai îngrijorezi; aruncă toate îngrijorările asupra lui Isus și El va avea grijă de tine. El a făcut-o pentru mine și ştiu că o va face și pentru tine. Deci „nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta… Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi” (Exodul 14:13).

Shirley C. Iheanacho


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Ok2

ok2

100.3KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. – Luca 12:33

Oamenii tind să aibă diferite opinii despre cerşit. Unii sunt pentru, alţii, împotrivă. Cei care refuză să dea bani de pomană argumentează că aceasta nu îi ajută pe oameni să-şi depăşească situaţia, făcându-i, de fapt, dependenţi. Un proverb chinezesc spune: „Mai bine înveţi oamenii să pescuiască decât să le dai peşte.” Mai sunt unii care evită datul de pomană pentru că aşa consideră că luptă împotriva viciilor, a lenei sau a reţelelor organizate de cerşetori, asociate cu traficul de persoane. Subiectul nu scade în importanţă din moment ce a devenit o temă de dezbatere legislativă în diferite ţări ale lumii. În Paraguay, un senator a făcut o propunere de interzicere a cerşitului în locurile publice. În Suedia, un profesor a propus interzicerea milosteniei faţă de cerşetorii de pe stradă. În Spania, episcopul de Bilbao a recomandat să nu se mai dea milostenii la uşa bisericii. În timp ce în Indonezia au fost impuse pedepse severe pentru cei care le dau bani cerşetorilor.

Dar sunt aceste legi eficiente în curăţirea străzilor de sărăcie, vicii şi decădere? Crezi că, dacă nu le mai dai bani cerşetorilor, oamenii vor lucra mai mult şi vor fi mai puţin vicioşi? Nu cumva ceea ce vrem să eradicăm este sentimentul de vinovăţie produs de inima noastră egoistă sau faptul că ne simţim incomod când dăm cu ochii de cei în nevoie?

Şi eu (L) credeam că datul banilor la cerşetori înseamnă încurajarea viciului şi a leneviei. Totuşi am ales să îmi evaluez propriile motive, mai degrabă decât circumstanţele şi intenţiile altora. În loc să întoarcem capul când vedem un om în nevoie, de ce să nu ne gândim să îl ajutăm sau să îi dăm mai mult decât aşteaptă el de la noi? După ce a trecut strada să cumpere nişte ace pentru un cuplu de nevăzători, o femeie a spus: „Era exact ce aveau nevoie!” Mă îndoiesc profund că acele acele erau chiar atât de necesare, dar, ca şi noi, femeia simţea nevoia intensă de a ajuta.

Cuvântul Domnului spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi să o faci. Nu zice aproapelui tău: «Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine», când ai de unde să dai!” (Proverbele 3:27,28). Isus ne propune să vindem totul şi să îi ajutăm pe cei în nevoie. Avem o mulţime de lucruri de care nu avem nevoie. Haideţi să risipim în acelaşi timp şi egoismul din inima noastră şi să le dăm aceste lucruri celor care au nevoie de ele!

ce aveţi şi daţi rost de pungi care nu se învechesc, o în ceruri, unde nu se apropie

88.5KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul dela tine, decât să faci deptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumezeul tău?” (Mica 6:8)

Dacă tastezi pe google „Frank Caprio” și accesezi una din fotografiile postate, cu siguranță ai să-l identifici imediat pe faimosul judecător american. Resposabil cu tratarea cazurilor în care sunt implicați oameni ce încalcă reguli de circulație, Frank și-a construit o reputație unică prin modul în care se raportează la cei ajunși în boxa acuzaților.

În martie 2017, o femeie a apărut în fața instanței din cauza unor amenzi de circulație neplătite ani la rând. Aceasta datora statului aproximativ 400 de dolari, iar când judecătorul Caprio i-a cerut explicații pentru abaterile sale, femeia și-a deschis sufletul, mărturisind că a trecut printr-un lanț de tragedii și situații nefavorabile care i-au afectat serios veniturile și viața personală. Frank Caprio a considerat că statul se poate lipsi de acești bani și i-a anulat femeii toate amenzile. Acesta este doar unul din sutele de cazuri pe care judecătorul le-a tratat cu înțelegere și compasiune. Întrebat despre motivul pentru care lucrează în acest fel, Frank Caprio a spus următoarele:

„Tatăl meu mi-a zis cândva ca dacă voi ajunge avocat, să-mi amintesc că nu pot taxa oamenii săraci pentru serviciile mele. De ce? Pentru că, uite, noi avem acum o problemă și nu-mi permit un avocat, mi-a zis. Am ținut minte asta și i-am urmat sfatul, nu am amendat pe nimeni care nu și-a permis să plătească. Tatăl meu a avut dreptate, și nu numai în acest caz”.

Dacă un judecător a cărui slujbă este să se asigure de aplicarea corectă a legii, poate să privească în spatele aparențelor și să fie milos, dar drept în același timp, cu atât mai mult noi, ca fii ai Marelui Judecător, suntem datori să ne arătăm dragostea față de semenii noștri prin iertare, compasiune și umilință.

„Fac doar ceea ce tatăl meu m-a învățat: fii imparțial și tratează oamenii cu decență și respect” (Judecătorul Caprio)

Alege și tu să faci… ceea ce Tatăl tău te-a învățat!

Diana Rus, Ghid – Conferința Transilvania de Nord

Ți s-a omule, ce este bine, și ce alta cere domnul dela tine, decât să faci deptate,

100.1KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Domnul tămăduiește pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile. Psalmii 147:3

Pentru cei care au traversat mai multe decenii, cel puțin două, amintirea despre primele dispozitive inteligente (telefoane sau tablete, computere personale) are câteva elemente interesante. Inițial, chiar și la crearea unei adrese de e-mail sau a unui cont on-line exista un minimum de caractere. Pentru o vreme, acest minimum a fost de șase caractere. Trebuia să existe o combinație de litere și cifre. În scurt timp, odată cu apariția și înmulțirea hackerilor, nu a mai fost acceptată vreo parolă mai scurtă de opt caractere, în care să existe litere, cifre și semne diverse. Acum se discută de 20-23 de caractere pentru o parolă sigură. Unde se va ajunge? La aberații, evident. Însă, culmea, acele aberații vor fi nu doar necesare, ci și oarecum obligatorii dacă vrei să deții un cont în lumea digitală.

Să vorbim despre parolă (password)! Este bine știut că spărgătorii de conturi (hackerii) pornesc inițial de la presupuneri simple. Omul naiv, cum suntem majoritatea, alege drept parolă ceva care să-i fie familiar și ușor de ținut minte. Știați că există pe lume cel puțin tot atâtea conturi inutilizabile câte există astăzi active? Aceasta se întâmplă pentru că oamenii uită parola. Acum există ceva mai multe modalități de recuperare a unei parole uitate, dar, în trecut, soluția era altă adresă, alt cont, altă parolă.

Dacă am vrea să aplicăm spiritual ca pe o parabolă ideea parolei uitate, ne-am putea gândi la domenii din viața personală în care avem nevoie de securitate maximă. Spre exemplu, în domeniul păcatelor pe care doar noi le știm și pe care I le mărturisim lui Dumnezeu. Ne dorim să nu le mai spunem nimănui (dacă ele nu implică greșeli față de alte persoane sau aspecte publice). Dumnezeu promite că le va arunca pe fundul mării și că nu Își va mai aduce aminte de ele. Cum este acest sistem de secretizare al Mântuitorului tău? Nu-i așa că este liniștitor?

De gândit astăzi:
Recomandarea lui Dumnezeu este următoarea: „Intră în cămăruța ta, închide ușa după tine; să nu știe stânga ce face dreapta.” Este practic sfatul Lui pentru a depune dosarul secretelor noastre în mâna Lui, iar El promite că nu va permite niciunui hacker să aibă acces la viața noastră.

domnul pe cei cu inima şi le leagă psalmii cei care au traversat mai multe decenii, cel

68.2KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8, NTR)

Ascultă ediția audio aici.

La prima citire, afirmația lui Pavel întărește datoria pe care o au părinții, dar și familia extinsă, față de copiii lor: să nu le lipsească nimic din ceea ce îi poate ajuta să se dezvolte din punct de vedere fizic, intelectual și spiritual.

Însă, la o citire mai atentă, putem observa că precizarea „mai ales de cei din familia sa” implică ideea că „ai săi” include și altă categorie. Sugestia noastră este că acești „ai săi” sunt copiii familiei noastre creștine: biserica locală.

Dacă în trecut nevoile presante erau legate de alimente, iar biserica era chemată să ajute familiile mai sărace să-și hrănească și să-și îmbrace copiii, astăzi lucrurile s-au schimbat. Deși există încă familii care au nevoie de asistență materială, cel mai mare sprijin pe care îl putem acorda familiilor din biserica noastră este de natură spirituală.

Se spune adesea că tinerii și copiii sunt viitorul bisericii, însă acest lucru este doar parțial adevărat. Ei sunt și prezentul bisericii, pentru că ei participă la programele acesteia împreună cu familiile lor în fiecare Sabat. Iar o biserică fără tineri și copii simte acut lipsa acestora.

Cea mai bună metodă de a-i ajuta pe copii și pe tineri să învingă ispitele și să evite comportamentele dăunătoare și riscante este aceeași care îi ajută să Îl cunoască pe Dumnezeu și să ia decizii bune legate de viața lor spirituală. Ei învață prin implicare, iar această metodă este simplă: să îi implicăm pe copii și pe tineri în viața și lucrarea bisericii. Sau, cum spunea un veteran al lucrării de tineret, pastorul Baraka Muganda: să le oferim o bucată de plăcintă și cu siguranță vor dori să ia masa cu noi!

Doamne, fă Tu ca, prin influența noastră în familie și în biserică, să îi ajutăm pe copii și pe tineri să Te cunoască cu adevărat și să Te primească din toată inima în viața lor!

Provocare:
Împărtășește cu un tânăr ceva din activitatea pe care o faci în biserica ta!

Cristian Modan
Conferința Muntenia

dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a de

70.2KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Nu puteam să duc o sarcină până la capăt. Ultima mea sarcină, o fetiță, a durat cinci luni și jumătate și s-a sfârșit prin ceea ce medicii numesc avort spontan. Aștept cu nerăbdare să o pot crește pe Noul Pământ. Biblia spune, în Apocalipsa 21:4, că acolo „moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere.”

Dar, în loc de copii, am avut o cățelușă de 4 kilograme din rasa shih tzu care se numea Sadie. O iubeam pe Sadie ca pe un copil și mulţi o plăceau pentru că era foarte drăguță, de-a dreptul adorabilă. O luam peste tot. Ea mi-a fost alături în cele mai grele momente din viață și mereu părea că știe când să îmi sară în brațe și să-și pună căpșorul pe brațul meu. Când am devenit creștină și am început să predau studii biblice, ea îmi ședea alături și își legăna capul înainte și înapoi ca și cum înțelegea tot ce ziceam.

Din păcate, Sadie a îmbătrânit și s-a îmbolnăvit. Nu doream s-o pierd și, de aceea, nici nu voiam să recunosc cât de bolnavă era în realitate. Domnul a fost milostiv cu mine, știind că nu am fi fost în stare să o eutanasiem, nici eu, nici soțul meu. Într‑o zi, ea a sărit de pe canapea și ceva i s-a întâmplat, astfel că în zece minute a murit în brațele noastre. Am fost devastată, ca să nu zic mai mult.

Timp de trei luni am deplâns pierderea ei. Noaptea priveam la culcușul ei de pe podea, așezat lângă patul meu, și plângeam. Dar, într-o dimineață, pe când eram îngenuncheată pentru devoțional, L-am rugat pe Dumnezeu să preia El durerea despărțirii. Am auzit atunci în inima mea: Știu, căci și Eu am simțit durerea despărțirii de Fiul meu, când a murit pe cruce pentru păcatele tale. În clipa aceea am înțeles puțin din dragostea lui Dumnezeu pentru lume, deoarece L-a dat pe Singurul Său Fiu pentru a ne mântui din păcatele noastre, dacă le mărturisim și dacă Îl primim pe Isus ca Domnul și Mântuitorul nostru.

Mereu îmi va lipsi Sadie, dar, de fiecare dată când mi-amintesc de această pierdere, mă gândesc și la marele sacrificiu pe care Dumnezeu l-a făcut pentru tine și pentru mine. El s-a separat de Fiul Său ca noi să putem avea viața veșnică împreună cu El, acolo unde niciodată nu vor mai fi despărțiri.

Elaine Buchana

nu puteam să duc o până la ultima mea o a durat cinci luni și și s-a prin ceea

67.8KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Transplantul de organe constă în înlocuirea unui organ deteriorat cu un altul care funcţionează în parametrii sănătăţii. Tehnica aceasta a fost implementată cu succes pentru prima dată în 1954 de către o echipă medicală din Spitalul „Peter Bent Brigham”, din Boston (Statele Unite). Astăzi, în fiecare an, mii de oameni beneficiază de această tehnică ce le permite multor pacienţi să-şi prelungească viaţa. Dar transplantul pare să afecteze nu numai aspectele fizice, ci şi personalitatea primitorilor. Cei care au suferit un transplant de cord au observat schimbări importante la atitudinile lor, la comportamentul, preferinţele alimentare, muzicale, artistice şi chiar la nevoile lor sexuale după operaţie. Iar aceste schimbări par să fie legate de personalitatea donatorului. Cercetătorii Paul Pearsall, de la Universitatea din Miami, Gary Schwartz şi Linda Russek, de la Universitatea din Arizona, au investigat în detaliu zece persoane cu transplant de cord pentru a evalua dacă schimbările de personalitate sunt în concordanţă cu istoria donatorului. Chiar dacă anumite schimbări ale beneficiarilor pot fi influenţate de cunoaşterea în prealabil a caracteristicilor donatorului, în multe cazuri coincidenţele sunt inexplicabile. Pentru a explica totuşi acest fenomen, cercetătorii au propus teoria memoriei celulare, care susţine că fiecare celulă din corpul nostru deţine informaţii privind personalitatea noastră, acestea putând fi transferate odată cu organul donat – teorie care poate furniza o explicaţie despre asemenea paralelisme.

Chiar dacă ştiinţific această teorie nu poate fi probată suficient, iar puţinul care poate fi probat poate fi semnificativ contestat din punct de vedere metodologic şi/sau spiritual, exemplul este util pentru a ilustra schimbarea inimii pe care Dumnezeu o propune în versetul de astăzi: „Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua (…) inima de piatră şi le voi da o inimă de carne.” Inima noastră, care este îndărătnică, egoistă şi insensibilă la nevoile altora, trebuie schimbată cu una mai bună. O inimă asemenea inimii lui Hristos, care să arate dragoste faţă de ceilalţi, este ceea ce tu şi cu mine avem nevoie. Operaţia este gratuită şi imediată, dacă acceptăm intervenţia divină. Şi schimbările se vor reflecta în personalitatea noastră: comportamentul, gândurile şi acţiunile noastre vor fi altruiste şi umplute de dragoste, asemenea inimii lui Isus.

Poţi accepta schimbarea care îţi dă şansa să trăieşti şi care îţi va transforma înclinaţiile până când vei ajunge să îl reflecţi pe Hristos, care este Marele nostru Donator.

de organe în înlocuirea unui organ deteriorat cu un altul care în parametrii tehnica aceasta a fost

85.6KB


pus acum 4 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Un Eden pe pământ
**********************
Devoționale.ro
Devoțional zilnic
Un Eden pe pământ
de Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!- 28 iunie 202111

„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.” (Exodul 20:8-11)

Ascultă ediția audio aici.

Porunca a patra este a doua poruncă în care găsim referințe la relațiile de familie. Odihna de Sabat nu este doar pentru părinți, ci, câtă vreme copiii sunt în casa lor, ei trebuie să vegheze ca în ziua de Sabat nici aceștia „să nu facă nicio lucrare”.

Perspectiva aceasta implică pe de o parte responsabilitatea de a ști ce fac copiii noștri în ziua noastră de odihnă, dar și grija ca timpul lor să fie umplut cu lucruri care sunt compatibile cu scopul și rostul ei. Copiii vor învăța din felul în care noi ținem ziua de Sabat cum ar trebui apoi să o respecte și ei în propriile lor familii.

Porunca a patra ne transmite imaginea unui Sabat petrecut împreună, la care sunt invitați chiar și străinii care locuiesc vremelnic împreună cu noi. Dar frumusețea acestui timp nu este dată de faptul că cei care locuiesc laolaltă se pot bucura de o zi liberă în care să fie împreună, ci de faptul că Dumnezeu este cel care vrea să fie cu ei. Sabatul nu a fost invenția lui Adam de a sta cu Eva douăzeci și patru de ore fără să se apuce de lucru în grădină, ci a fost ideea lui Dumnezeu, care i-a cuprins și pe cei doi oferindu-le o nouă perspectivă despre sensul existenței lor.

Odihna de Sabat nu este o odihnă egoistă, nu este un timp exclusiv pentru recreerea noastră sau pentru cultivarea noastră spirituală, ci este o ocazie în care suntem invitați să intrăm în odihna lui Dumnezeu, să fim împreună cu El și cu cei de lângă noi. Fără această preocupare pentru cei din familia noastră, porunca nu este împlinită cu adevărat. Este posibil ca aceasta să însemne reașezarea unor priorități, restabilirea unor granițe, redefinirea unor relații cu cei din casa noastră, dar toate acestea trebuie făcute nu într-o manieră rece și legalistă, ci cu bucuria celui ce primește în casa lui cel mai prețios oaspete.

Doamne, învață-ne să ne bucurăm de ziua de Sabat și de privilegiul de a fi împreună cu Tine și cu cei dragi!

Provocare:
Ce ai putea face ca ziua de Sabat să fie un timp sfânt și pentru copiii tăi?

Adrian Neagu
Editura Viață și Sănătate


pus acum 3 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Mai întâi, mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. – Romani 1:8

Epistola către romani a apostolului Pavel are un început deosebit. Apostolul îşi începe mesajul plin de recunoştinţă faţă de credincioşii care trăiesc în Roma şi principalul motiv este acela că această credinţă „este vestită în toată lumea”. Chiar dacă Biblia nu ne spune prea multe despre căile precise prin care creştinii îşi răspândeau mesajul, putem presupune că ei îşi arătau în mod spontan iubirea faţă de ceilalţi.

De multă vreme voia Pavel să viziteze Roma, deoarece avea ochii aţintiţi asupra Italiei şi Spaniei, care constituiau noi şi largi câmpuri de lucrare (Faptele apostolilor, p. 373). În sfârşit, după multe dificultăţi, a debarcat în portul italian Puteoli (Pozzuoli, Napoli), la 220 de kilometri de Roma. Sosirea lui a fost foarte diferită de cum şi-o imaginase. Venise ca deţinut, foarte bine păzit, ca să fie înfăţişat înaintea cezarului. Ca deţinut, aveau creştinii să-l primească bucuroşi sau aveau să se jeneze cu el? Ce influenţă ar fi putut să aibă ca biet prizonier? Ar fi putut avea ocazia să-L slujească pe Dumnezeu, în ciuda lanţurilor sale?

Apostolul avea o serie de dezavantaje sociale din cauza convingerilor sale, care erau contrare regulilor culturale împământenite. Când o persoană este astfel stig matizată, majoritatea oamenilor devin ostili sau indiferenţi. Din fericire, în Puteoli, Pavel a fost primit cu mare afecţiune, iar fraţii i-au aranjat să petreacă împreună cu ei o săptămână întreagă. Apoi Pavel a pornit spre capitala imperiului. Cu mult înainte de a ajunge la Roma, la vreo 60 de kilometri de cetate, romanii creştini nerăbdători au venit să-l întâmpine. Acest lucru i-a umplut apostolului inima cu gratitudine şi i-a dat curajul să-şi continue lucrarea misionară. În lumina acestei revărsări de dragoste şi apreciere, apostolul Pavel scrie în Epistola către romani: „în ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat (…) că sunteţi plini de bunătate” (Romani 15:14).

Exprimarea aprecierii faţă de un om umil şi stigmatizat este un exemplu de iubire empatică – o iubire ce poate fi recunoscută ca limbaj universal. „Cei care îi primesc pe cei în suferinţă, care îi ajută pe cei în nevoie, care îi mângâie pe cei întristaţi şi care le spun păcătoşilor despre iubirea iertătoare a lui Hristos, aceştia sunt adevăraţii lucrători” (The Story of Jesus, p. 166). Dacă noi procedăm asemenea romanilor, vom fi în stare să trecem orice graniţă. Astfel, mesajul de dragoste al lui Dumnezeu va fi răspândit în toată lumea.

mai întâi, meu prin isus hristos, pentru voi toţi, căci este în toată lumea. – romani

69.9KB


pus acum 3 luni
E-mail  
Corneliu2021
Membru

Inregistrat: acum 9 luni
Postari: 48
Să nu ucizi.” (Exodul 20:13)

Ascultă ediția audio aici.

Porunca este directă și clară. Dar, fără să vorbească direct de relația dintre părinți și copii, are multe de spus despre acest subiect. Pe lângă înțelesul primar, acela de a avea grijă de viața copiilor noștri chiar înainte de a se naște, de a ne asigura că deprind un stil de viață sănătos, că sunt fericiți și feriți de abuzuri și violențe, porunca mai poate avea și o interpretare la fel de importantă.

Domnul Isus a explicat această poruncă afirmând că cei care folosesc apelative ca „Prostule!” sau „Nebunule!” în dreptul aproapelui lor sunt vinovați de încălcarea ei. Ce crezi, cei din familie intră în categoria „aproapelui”? Care sunt cuvintele cu care ne adresăm unul altuia sau ce le spunem copiilor noștri atunci când suntem supărați?

De multe ori pare mai natural să folosim astfel de cuvinte sau altele echivalente față de copiii noștri sau de cei apropiați decât față de colegii de serviciu sau de frații din biserică.

Cuvintele noastre sunt oglinda în care copiii noștri se privesc în fiecare zi. Acest lucru este adevărat atât pentru familia noastră, cât și pentru biserica noastră. În cuvintele noastre ei se pot vedea misionari, credincioși, cetățeni ai Împărăției cerurilor sau incapabili de a face ceva, răi și departe de Dumnezeu.

Pe de altă parte, cuvintele pe care le rostim ne întăresc propriile convingeri despre ei și ne ajută să îi privim într-un fel sau altul. De exemplu, dacă spunem mereu că tinerii sunt biserica de mâine, îi vom vedea tot mai nepregătiți pentru biserica de azi.

Cuvintele spuse atunci când credem că nu ne aude nimeni pot răni sau distruge visuri chiar mai mult decât cele spuse la mânie sau supărare. De aceea, provocarea lui Dumnezeu este ca nici măcar să nu „gândim rău” despre cei de lângă noi, ci să îi vedem așa cum îi vede El.

Poate că astfel înțelegem de ce Martorul credincios ne spune că fiecare dintre noi are nevoie de alifia miraculoasă care să ne vindece ochii și să ne deschidă noi perspective de iubire și înțelegere.

Doamne, fă ca limba mea să nu-i ucidă pe cei din familia mea și nici pe frații sau cunoscuții mei!

Provocare:
Alege astăzi să le spui doar cuvinte frumoase celor din familia ta, chiar și atunci când greșesc!

Adrian Neagu
Editura Viață și Sănătate

să nu ucizi.” (exodul audio este și dar, să direct de dintre și copii, are multe

65.1KB


pus acum 3 luni
E-mail  
Pagini:  1 2    
Mergi la